Când unul stă la groapă și-l plânge pe-al său tată,
Căci știe că pe lume nu-l va vedea vreodată,
Când unul stă la groapă și-o plânge pe-a sa mamă,
Cu lacrime-cascade ce în zadar o cheamă,
Un altul stă și țipă la ei și-i necinstește -
Tu, dacă ai un tată, o mamă... îi iubește.

Când unul stă la groapă și-l plânge pe-al său frate,
Căci știe că durerea să-l scoale nu mai poate,
Când unul stă la groapă și-o plânge pe-a sa soră,
Căci știe că-i zadarnic, și de s-ar frânge-n două,
Un altul poartă ură pe ei și-i dușmănește -
Tu, dacă ai un frate, o soră... îi iubește.

Când unul stă la groapă și-și plânge-n flăcări soțul,
Simțind și ea că moare și se termină totul
Când unul stă la groapă și-și plânge-a sa soție,
Simțind și el că moare... că viața e... nevie,
Un altul pe Minunea de Dar o amărăște
Tu, de-ai primit un înger în Dar, ca soț... iubește.

Când unul stă la groapă și-și plânge-n urlet fiul
Și-ar vrea să se arunce să fie-al lui sicriul,
Când unul stă la groapă și-și plânge-n fluvii fiica,
Căci știe că nu poate să fac-atunci nimica,
Un altu-i neglijează sau crud îi pedepsește -
Tu, dacă ai un fiu, o fiică... îi iubește.

Când unul stă la groapă, prietenul de-o viață
Rămâne-n suflet umăr, mustrare și povață,
Când una stă și-și plânge prietena cea bună,
Păstrând în amintire un dulce "împreună",
Un altul uită totul și-n greu îi părăsește -
Tu, dacă ai prieteni adevărați... iubește.


Până nu vine clipa să bei și tu paharul,
Când ce-ai avut pe lume să știi că ți-a fost Harul...

Să nu rămâi tu singur, să vezi ce-au fost părinții,
Ca, de-ar mai fi în viață, să îi cinstești ca sfinții...

Să nu rămâi tu singur, să vezi ce-nseamnă "frate",
Străinul când te sapă și-njunghie din spate...

Să nu rămâi tu singur, să vezi ce-nseamnă "înger",
În soțul sau soția de dragoste ce-ți plânge...

Să nu rămâi tu singur, să vezi ce-nseamnă "fiul",
Ca în Dumnezeire c-ați fost legați cu "Firul"...

Să nu rămâi tu singur, să vezi ce-i un prieten,
Ce ți-ar fi dat și viața, iubind fără regrete...


Să nu rămâi tu singur, să știi c-ai fost odată
Un mângâiat pe lume de-un Braț din Cer de Tată,
Prin brațele de oameni, ce-au fost a Lui extensii...
Dar n-ai văzut Iubirea, orbit doar de pretenții...


Tu, dacă ai pe lume vreo dragoste curată,
Frumoasă, încercată și-n faptă arătată,
Păstrează-ți-o în suflet... așa ca pe-o Lumină...
Căci ea e Sărutarea curată și divină...

Amin.